Cristina Pop este creatoarea atelierului de arte plastice Șevaletul Anei, o comunitate de tineri talentați care își expun pasiunea și bucuria de a crea cu ajutorul culorilor. Activitatea în cadrul comunității propusă de-a lungul timpului de Șevaletul Anei este una foarte intensă, iar în ultima perioadă aceasta a fost încununată de o serie de vernisaje, expoziții și ateliere creative dedicate celor tineri.

În cadrul expoziției de pictură de la festivalul Sunscape, al cărei vernisaj va avea loc vineri, 20 septembrie, la Muzeul Satului Bănățean din Timișoara, micii și marii artiști îndrumați de Cristina vă vor prezenta viziunea lor creativă, o explorare pe o boltă vastă pe care strălucesc, ca niște aștri luminați de un altfel de soare, și gânduri, și vise, și trăiri.

Hello! Ne bucurăm să pătrundem, cu pași mici dar siguri, în universul vizual al Șevaletului Anei și suntem curioși să aflăm, de unde pasiunea pentru culori și artă plastică?

Salut! Pasiunea pentru frumos, pentru artă, cred că o am de când mă știu. Încă din școala primară, când participam la fel de fel de concursuri și pierdeam mult timp încercând să creez ceea ce mi se păreau atunci opere complexe și altfel față de colegii mei.

Cum ai descrie locul perfect în care lucrările Șevaletului Anei s-ar crea de la sine? Mai exact, ce mediu este cel mai prielnic pentru ca activitatea voastră să se desfășoare ca într-o îmbrățișare maternă, fără alte preocupări, în deplină inspirație?

Locul ideal de creație pentru mine, dar și pentru micuții artiști, cred că se găsește oriunde, atâta timp cât pasiunea și inspirația este alături de noi. Acum, spontan, ți-aș spune Toscana și de aici orice loc cu pământ cu flori, cu miros de Terra, orice loc frumos sub Soare.

Copiii lucrează cu imaginația în cele mai frumoase dimensiuni, iar curiozitatea este unul dintre instrumentele cu care sădesc bucurie prin ceea ce fac, iar acest fapt cu siguranță le dezvoltă o deschidere către arta plastică. Însă, cum privesc părinții o astfel de activitate care, după cum știm, necesită mult timp până la, haideți să zicem, împlinirea profesională?

Ce mi se pare mie fenomenal și lucrul pentru care sunt cu adevărat recunoscătoare și mă simt ultra norocoasă, este că lucrez cu copii ai căror părinți sunt uimitori. Sprijină micuții artiști și înțeleg că odată pătrunși în lumea artei, indiferent de jobul viitorului, ei vor avem mereu un loc al lor, un loc de relaxare , refulare și liniștire.

Orice copil de astăzi care se regăsește în diversele forme ale artei, fie că este muzică, pictură, sculptură și câte și mai câte, va fi un adult echilibrat și mereu cu sufletul frumos. Părinții timpurilor noastre au foarte multă înțelegere, răbdare și iubire necondiționată și sprijină copiii în toate activitățile care lor le face plăcere.

Se poate naște artă din joacă? Este ea valoroasă într-un anumit fel? Cu alte cuvinte, putem lua în serios picturile realizate de copii sau rămâne să ne rezumăm la “e doar o fază a vârstei”?

Hm, o întrebare atât de frumoasă. În discuțiile mele de evaluare pe care le port cu părinții, eu mereu mă repet ,,ceea ce ei creează acum, este ceva ce noi adulții nu mai putem crea niciodată”. Joaca aceasta și modul în care un suflet pur de copil descoperă frumosul, este ceva cu totul special. Prin joacă descoperi texturi, forme, nuanțe, întregi scenarii. Cine ar putea desena spontan un pește pe bicicletă?

Cum privesc cei tineri fenomenele sociale actuale prin ochii artei? Credeți că au acestea vreo influență asupra creațiilor lor?

Desigur, aripa tânără încearcă mereu să aducă actualul, să fie cool în același timp, să fie unici, sa fie cei mai cei. În artă este oarecum dificil să aduci ceva nou, atunci când toate curentele și toți marii artiști dinaintea ta și-au pus deja amprenta.

Însă descopăr o generație uimitoare, de copiii, tineri, care au amprentă personală magnifică, care creează prin stil propriu indiferent de ceea ce crede vecinul, purcelul, cățelul. E o generație smart, muncitoare, implicată. Întotdeauna când aud ,,cine ne plătește noua pensiile” îmi vine să răspund rapid.

Copiii de la atelier sunt muncitori, cu simțul răspunderii (unii ajută la comenzi, alții la diverse taskuri), au inițiative, idei, exersează constant, învață, sunt plini de respect, cu foarte mult bun simț. Eu recunosc că de multe ori am de învățat de la generația tânără și mă bucur în fiecare zi de șansa asta magică pe care o am de a lucra alături de copii.

Mai are arta puterea să se impună în rândul tinerilor în raport cu acest “tărâm fermecat” pe care îl reprezintă tehnologia?

Clar DA. Tehnologia nu este ceva de care să fugim, ea este parte din viața noastră și conviețuim cu ea. Atunci când folosești tehnologia să cauți resurse, să cercetezi viața marilor pictori, fapte istorice, ce altă pastă nouă a apărut pe piață, ce markere sunt mai bune, depinde așa de mult pentru ce și cum folosim tehnologia. După părerea mea, arta creată de om va fi întotdeauna pentru cei care doresc să privească o altfel de artă, să se bucure de tușele acelea fine ale pensulei și culorile potrivite.

Tehnologia are segmentul ei de public. Cred că balanța, și în artă, este ca în orice alt sector. Cu cât este mai echilibrată, cu atât ducem o viață mai sănătoasă.

Este indicat ca tehnologia modernă să fie implicată în spațiul creativ interior al celor tineri? Mai bine zis, poate tehnologia hrăni dorința de creație a celor tineri, ținând cont de faptul că spațiul imaginativ uman este tot mai puțin folosit în aceste condiții?

Tehnologia folosită cu un scop, tehnologia pe post de trigger, pe post de instalație care înseamnă ceva, da, desigur. Creativitatea nu are limite.

V-aș ruga acum să privim puțin către activitatea pe care Șevaletul Anei o va desfășura în cadrul festivalului Sunscape. La ce ar trebuie să se aștepte participanții?

Sunscape este un festival de suflet, cu activități extraordinare. Toate elementele sunt într-o echilibru, de la faptul că workshop-urile se desfășoară în natură, contactul cu pământul, cu verdele, pigmenții folosiți, încercăm să fie cât mai naturali, să folosim sfecla, turmenic, cafeaua, vinul. De asemenea, colile pe care o să lucrăm, fabricate manual din plante, totul este într-o armonie.

Expoziția de asemenea, are ca element principal soarele, toată căldura universului a fost pusă în crearea acestor tablouri desăvârșite. Chiar sunt foarte curioasă de reacția publicului și ce stârnesc ele în fiecare dintre noi.

Cum înțeleg tinerii această explorare a lumii de dincolo de nori, în îndrumarea Soarelui, pe care o propune festivalul Sunscape?

Tinerii au fost captivați de această temă, de aceea tablourile sunt extrem de diferite, de la ipostaze calme, la turbulențe maxime, de la căldură la culori reci și sumbre, soarele este dezvăluit din toate unghiurile sale.

Copiii se nasc cu un soi de lumină, cu o bunătate și o frumusețe de dincolo de înțelegerea noastră. Ce credeți că face ca lumina să dispară, sau să devină tot mai ștearsă, din noi odată cu înaintarea în vârstă?

Un răspuns scurt ar fi traiul de zi cu zi, experiențele de viață de la copilărie, adolescență, maturitate, care precum un bagaj tot mai adaugă și mai adaugă trăiri, simțiri și evenimente, menite să ne transforme pe noi, adulții.

Cu toate că ne transformăm pe tot parcursul vieții, eu recunosc că mă simt norocoasă să cunosc mulți adulți care încă au lumină, bunătate și frumusețe. Depinde de multe ori și cu ce ochi privim.

Care credeți că este elementul primordial pe care tinerii ar trebui să îl înțeleagă și să îl însușească dintr-un eveniment precum Sunscape?

Apropierea de natură, înțelegerea că noi nu deținem controlul universului, faptul că a ne proteja planta, sistemul și a avea respect față de tot ce ne înconjoară trebuie să se întâmple acum. Pe de o parte, contactul și conexiunea noastră a fiecăruia cu natura, cu elementele din natură, frumusețe și bunăstare și pe de altă parte, conexiunea omenirii cu întregul.

Respect, conectare cu natura, frumos din interior către exterior și încărcarea bateriilor umane de la SOARE. Mă simt foarte norocoasă și fericită să pot fi parte din acest proiect, unul care pune calitatea vieții, a oamenilor și a întâmplărilor pe primul loc. Mulțumesc!