Nu, nu e în reluare, e un episod nou, chiar cu și mai multă intrigă. Știu, vi se pare că l-ați mai văzut, dar doar vi se pare. Ce The Walking Dead? Ce Vikings? Luați d-aici cu suspans, acțiune și tot ce trebuie!

Salut! Aţi reușit să creați pentru acest nou material “Aer”, un întreg arsenal de artworks super mișto. Totuși, într-o scenă ce riscă să cam moară, mai ales acum fără concerte, vezi vreun rost la toată strădania asta?

În primul rând, bună și anume, seara! În al doilea rând, nu pot lua în serios întrebarea ta. Nu o spun cu dispreț sau cu lipsă de respect, ci efectiv nu-mi pot imagina “moartea scenei”. Pur și simplu, nu pot (și nici nu vreau) să-mi imaginez așa ceva. Cât despre rost, mereu are rost. Să creezi, să experimentezi, să dai formă fizică unor trăiri, să faci artă în general, mereu va avea rost. Chiar și dacă are rost numai și numai pentru tine.

În cel mai rău caz, putem vorbi de o sincronizare nefastă. Într-adevăr, mi-ar fi plăcut să văd live reacția oamenilor care văd altarul de la “AER” și care trec prin artwork-ul care însoțește albumul, dar sunt sigur că la un moment voi simți și bucuria asta.

Noi am mai discutat despre asta prin vară, însă, ce importanță are imaginea unei trupe dacă oricum nu există ochi care să o vadă sau mâini care să o susțină?

Tu spui “nu există ochi care să o vadă”, dar eu cred că cine are ochi de văzut, o să vadă. Trupelor (sau oamenilor) cărora le pasă de imaginea lor, o să dea înainte și o să fie veridici, o să fie “true” chiar și atunci când ceva pute în Danemarca. Sau în Săcărâmb, jud. Hunedoare. Și într-un final, ochii interesați vor apărea.

Tot legat de imaginea unei trupe, nici nu am tupeul să spun că trebuie să dai tot ce poți, să fii 100% acolo. Un căcat, eu nu-s 100% “locked in” nici când dorm. Ce contează în schimb, chiar și atunci când nu ai bani, chiar și atunci când toți din jurul tău sunt critici și mai dau și din gură de pomană, chiar și atunci când pare că nu te susține nimeni, cel mai important e să rămâi veridic și să fii sigur că ceea ce pui în față, pe “copertă” este în acord cu tine și crezul tău.

Nu se insistă prea mult, poate, pe treaba asta în loc ca artiștii să fie mult mai interesați de muzica în sine? Mă gândesc la Nirvana sau Pearl Jam, oamenilor ăstora nu cred că le-a păsat prea mult cum o să arate coperta albumului, s-au pus pe cântat și aia e, ce o fi, o fi. S-a pierdut poate acest teribilism creator la rockerul modern?

Depinde unde ne uităm. Cred că în mainstream, accent pe “cred” pentru că nu sunt avizat în a-mi da cu opinia despre cum merg lucrurile acolo, ar fi unii artiști cărora le pasă mai mult de imagine decât de muzică. Poate nu neapărat lor, cât casei de discuri și firmei de PR.

La ăștia mai aproape de noi, să zic, sunt cazuri și cazuri, dar, în linii mari, muzicienii încă au rămas mai mult preocupați de muzică decât de imagine. În fond, exact așa cum ar trebui să și fie.

Cât despre Nirvana, Pearl Jam, Slipknot stai liniștit… Crezi că ar mai fi colaborat pentru ani la rândul cu aceleași nume ca Gullick, Clinch sau Harries dacă ar fi fost “teribiliști” și nu le-ar fi păsat de imaginea lor?

Mă uitam la seria aia de ați lansat-o voi cu Behind the Artwork și mi s-a părut o găselniță şmecheră de tot. V-ați gândit să mergeți cu interviurile astea mai departe? Nu știu, alți artiști pe vizual, pe muzică… pe orice, cu care ați mai colaborat?

Ideea asta i-a venit lui Lori, eu am fost acolo (ca de obicei) doar că să surprind momentul și să fac the dirty work. Sincer, mie mi-ar plăcea s-o ducem mai departe sau să creștem acest concept, dar vom vedea pe viitor.

Şi dacă tot suntem aici, am înțeles că fest-urile se închid cam toate și anu’ ăsta. Vă gândiți la vreo strategie ca trupa să reziste în peisaj?

Dacă trupa repetă și compune muzică nouă, eu pot veni oricând la ei să le dau puțin cu blitz-ul în ochi, invităm și vreo 3 prieteni și gata, am mimat un concert. E singura găselniță pe care o am la momentul asta că să ne menținem un pic la suprafață.

Cum crezi că se va termina toată tărășenia asta cu uite festu’, nu e festu’, pentru trupele underground? Ai auzit de ceva proiecte care se destramă sau de artiști care să renunțe și care să își aleagă, cum ne ziceau părintii, o meserie serioasă?

Oricum nimeni din underground nu trăiește din muzică. Chiar și unii oameni din trupe un pic mai comerciale (adică cu un grup mult mai mare de fani și plătitori de bilet) nu trăiesc exclusiv din muzică. Dar da, am auzit de oameni care și-au încheiat activitatea muzicală pentru a-și căuta o meserie serioasă, dar cumva nu cred că pandemia ar fi motivul principal aici.

Apropo de asta, faptul că arta nu este privită ca o meserie ci mai mult ca ceva cu care îți umpli timpul sau, mai rău, un moft cu care te sustragi de la o ‘muncă onestă’, reprezintă o problemă la noi? Suntem, încă, puțin cam prea încuiați?

Problema aici e la o scară mult mai largă și pornește de la mentalități și ajunge până sus de tot în sistem și guvernare. Ar intra vreo 7 pagini de Word în interviul ăsta dacă mă apuc să sap adânc. Ca să dau un răspuns, da, unii încă sunt prea încuiați, iar ăsta e nivelul cel mai de jos. Deasupra lui, deci nu la fel de grav dar tot pe acolo, ar fi cei care nu iau în serios arta. Cred că aici se situează majoritatea. Deseori, arta este trecută pe planul doi sau trei, chiar și de către artiștii înșiși. Aici avem de lucrat. Atunci când cineva pune mâna pe o pensulă, bate în canapea, se joacă în Photoshop, aranjează obiectele în casă, momentul acela trebuie fructificat și mai târziu, prioritizat.

Până la urmă, ce job, existent deja sau neinventat încă, te-ar face să renunți atât la muzică cât și la foto, dedicându-te lui în totalitate? Şi nu, nu încerc să îți găsesc un job sau să te fac să lași pasiunile, dacă la asta te gândești adresându-ți atâtea întrebări despre meserii and shit.

Din fericire, am un job pe care l-aș practica cu o plăcere imensă și asupra căruia m-aș dedica total. Drum rolls… Mi-ar plăcea să fiu profesor. De fapt, am lucrat ca profesor de engleză pentru 3 luni și a fost cel mai frumos job “non-artistic” pe care l-am avut. Mi-a plăcut mult și aș repeta experiența oricând. Faptul că iei o informație la care are acces toată lumea și o transpui, o prezinți în felul tău unic și personal unui grup de oameni mi se pare o putere incredibilă. O putere de care unii oameni se folosesc să manipuleze sau să “subjuge”. Iar eu, din contră, mă foloseam de puterea asta ca să descui niște minți, să îi las pe copii să se exprime liber, să rupă niște bariere și să creadă în ei. Cu alte cuvinte, cam ce face (sau ar trebui să facă în general) muzica și arta.

Ești artist vizual, pe lângă altele, așadar, din punctul ăsta de vedere, ți-a sărit în ochi de pe la noi, un album, un clip, ceva ce a apărut anu’ trecut?

Îmi plac mult cum și-o ard pe vizual trupele: Onenightstand, Roadkill Soda, Balkan Taksim, Anger Dose, The Kryptonite Sparks, Cardinal (și ce face Daniel Boiangiu în general), Dimitri’s Bats.

Cum evenimentele cam dispar de pe fața Pământului, iar colonizarea pe Marte pare tot mai aproape, cum ți-ai imagina un concert Riot Monk pe altă planetă? Ce atmosferă ar fi? Cum ar arăta rockerii marțieni? Ar fi incomod să cânți în țoale de astronaut?

În primul rând, mi-ar plăcea să văd multă vomă verde. Deși schema de culori a planetei Marte e total pe placul meu (bănuiesc că s-a observat asta și-n albumul foto “Contează”), mi-ar plăcea ca rockerii marțieni să bea mult, dar să vomite repede. În același timp, mi-aș dori ca aceste expulzări violente ale conținutului stomacal să miroasă cel puțin plăcut, a scorțișoară de exemplu. Un singur lucru aș vrea să rămână interplanetar valabil: vreau ca lumea să se distreze și să zâmbească.

Ce ai să le transmiți oamenilor care nu au susținut Riot Monk, dar mai ales celor care nu te-au susținut pe tine?

Dacă ești ultra convențional și nu-ți plac lucrurile un pic “off the beaten track”, stai la locul tău. Dacă ești extravagant până la cer, rebel doar de amorul artei sau extrem de hip și trendy, stai și tu la locul tău. Dar mai ales, dacă a doua ta natură este să judeci și să comentezi 24/7, atunci stai în gâții mă-tii unde ești. Sigur nu o să ajung să împart un whiskey cu tine.

Mai multe despre VLADIMIR Gheorghiu găsiți pe: Facebook | Instagram

Toate fotografiile: (c) VLADIMIR Gheorghiu

The following two tabs change content below.

Nicolae Baldovin

Editor / Rockstar at Cultartes Magazine