Ce faci când simți că te sufoci? Cu cine te-ai lua la trântă dacă ți s-ar spune că-i respiri aerul? Ce faci când aerul tău, locul în lume, e îmbâcsit de aerele celuilalt? Sunt multe întrebări care duc către o luptă din asta cu morile de vânt. Poți, totuși, să te așezi într-un univers propriu, să îți oferi liniștea care să te lase să respiri, să te pierzi și să te regăsești în muzică. Uite așa, ne-am zis să stăm de vorbă cu Lori de la RIOT MONK și să ne spună ce înseamnă “Aer”-ul pentru ei.
CVLT: Salut, Lori! S-a discutat mult, prea mult chiar, pe tema perioadei prin care trecem. Nu crezi că ar cam fi cazul să ne obișnuim cu situația și să începem să găsim soluții? Să lăsam, cumva, de-o parte tot hate-ul ăsta și să punem, în sfârșit, de colaborări serioase, fără cumetrii și alte apucături de genul ăsta?
Lori: Salut, Baldo! Da, s-a discutat mult și cred că se va discuta mult și bine în continuare. Nu știu dacă m-am obișnuit cu situația, cert e că nu o accept încă, în detrimentul sănătății mele mintale. Mi-e dor de concerte și mi se pare că, cel puțin în cazul Riot Monk, să cânți despre băut pălincă și arătat muie la status quo când toată lumea stă la 2 metri distanță între ei e cel puțin trist. E și asta o soluție dar nu pentru noi.
Da, sunt de acord că ar trebui să ne căcăm pe acele cumetrii dar, din păcate, ÎNCĂ asta e situația, dar cred că nu pentru mult timp. Pentru că toate combinațiile din scenă au dat maxim chix în perioada asta și știu cazuri concrete, fără să dau nume.
Cred că, atunci când nu investești efort și bani în a crește scena și tot ce vrei e să scoți cașul, când îți faci monopol pe, să zicem, pilele de a face concerte, vine o situație ca asta și rămâi în curul gol. Și nu sunt hater, că nu mă bucură acest lucru, dar pe lângă faptul cu tu, combinatorul, rămâi în curul gol, rămân la fel și trupele cu care „colaborezi”, cel puțin într-o anumită măsură și asta depinde și de trupa în sine.
Cum îți explici că, mai mulți organizatori de evenimente din sfera underground, preferă acum, mai mult ca oricând, să promoveze tot trupele cu un anumit statut?
Bani. Și trupele cu un anumit statut vor bani pentru a trăi sau pentru a-și acoperi proiectele pe care lucrează sau doar pentru a menține trupa la un nivel sustenabil și organizatorii trebuie și ei să mănânce din ceva. Nu mi se pare un lucru rău ăsta. Ce nu îmi convine, și asta e strict frustrarea mea, e că soluțiile din această perioadă mi se pare că au fost create cu aceste trupe în minte, nu cu toată scena în minte. Desigur, sunt și excepții care s-au adaptat real la aceste vremuri și au făcut chestii chiar super mișto. Suburbia11, de exemplu.
La ce mai speră niște artiști care nici nu prind bine aripi că se și văd cu ele tăiate?
Dacă un artist speră la aripi dar și le lasă tăiate de circumstanțe, să se lase de treabă. Nu îți dă nimeni aripi, nu ți le taie nimeni doar dacă le permiți acest lucru. Cred că orice artist, în primul rând, ar trebui să creeze artă și atât și în al doilea rând, dacă asta își dorește cu adevărat, să dea din coate să își scoată arta în fața oamenilor. Chiar nu cred în poveștile astea că te vede cineva care trebuie și de acolo succesul. Cu Riot Monk avem un reprezentant în industrie și tot la cât de mult ne-am zbătut noi să aducem la lumină arta s-a rezumat toată treaba și mi se pare perfect normal să fie așa. Când te hotărăști să mergi pe drumul ăsta serios atunci trebuie să te obișnuiești că o să mergi de mână cu deznădejdea și că nimeni nu îți va urmări interesele, decât tu singur.
Ce ai sfătui un copil care ar vrea să devină un muzician profesionist?
I-aș zice să îmi vândă și mie pontul după ce ajunge acolo! (râde) Dar serios, cred că i-aș zice ce am zis și la răspunsul anterior, să nu se dea bătut. Dar nu mă simt în putere de a da sfaturi nimănui că, dacă e să o luăm pe aia dreaptă, eu am un stil anume de lucru și o viziune anume asupra lucrurilor. Cred, totuși, că i-aș povesti toate pățaniile prin care am trecut, de la bune la rele, și să își tragă el sau ea concluziile de acolo.
Cum ar arăta o scenă rock profesionistă, potrivită pentru spațiul românesc? Ce ne lipsește, de fapt?
Pfoa, mi se scoală doar când mă gândesc! Trupe care nu iau bullshit de la nimeni, muncesc din greu pentru a-și atinge scopul și nu stau la coadă după gratuități și nu se plâng că nu îi bagă în seamă toate fosilele industriei. Și după ce se înrădăcinează în ego-ul colectiv stilul ăsta de muncă, apar și acei reprezentanți determinați și cu spirit antreprenorial care să investească în creșterea acestor artiști ca apoi să facă toată lumea un bănuț cinstit, impozitat din toată treaba asta cu muzica și să crească sănătos.
Vă pot da atâtea exemple din afară despre modul ăsta de lucru. Ian MacKaye, ex-FUGAZI, își deschide Dischord Records unde semnează și promovează trupe din aria NYxHC pe care nimeni altcineva nu le-ar fi băgat în seamă niciodată și ce să vezi chiar crește scena straight edge, hardcore și post-hardcore! Sau Aaron Turner de la defuncta ISIS. Primește o moștenire și fondează Hydra Head Records unde semnează și promovează trupe gen Agoraphobic Nosebleed, Boris, Oxbow sau Zozorba, trupe de care nici dracu nu ar fi auzit dacă nu era el să aibă încredere în artiștii ăștia săriți și care cântă muzică ciudată.
Părerea mea e că la ora actuală avem toate ingredientele pentru a face ce au făcut și exemplele de mai sus, pentru a crește scena națională într-un mod sănătos și profitabil pentru toate părțile. Dar încă este un dram de frică la mijloc, frică pe care o simt și eu, că dacă nu merge, că dacă îmi iau țeapă? Dar astea sunt riscurile pe care trebuie să ni le asumăm. Și am așa vaga impresie că dacă se încumetă cineva să facă o casă de discuri, de exemplu, prin care să-i semneze pe alde Tourist sau Anger Dose, monștri sacri ai scenei nu vor avea ce să mai facă.
Hai sa devenim nostalgici!
Cea mai mișto fază dintr-un concert vs. Cea mai nasoală situație:
Cea mai mișto fază pentru mine a fost la Rockfest Transalpina. Concertele din cadrul festivalului erau transmise live pe TVR 2 sau 3 sau ceva de genul. Și îți dai seama că nu stătea nimeni să cenzureze nimic live. Am strâns tot publicul să ne arate degetele mijlocii, limbi scoase la cameră, carne băgată-n gura mustăciosului care încă nu era legat în perioada aia. Și chiar n-am făcut-o din teribilism ci am făcut-o pentru că știam că nu ne vor putea cenzura show-ul. A fost un mesaj clar că asta facem, ăștia suntem și publicul cu noi.
Situații nașpa chiar nu am, sincer! Chiar și atunci când am cântat la 5 oameni sau dacă hruba în care cântam era nasoală rău, tot a ieșit bine și am rămas cu povești amuzante după. Dar hai să bag una. Eram la Târgu Mureș la Jazz and Blues și cântam, dar aveam o problemă la stomac că mâncasem ceva crenvurști vechi. Și aproape că era să vomit de câteva ori pe public. Mă întorceam cu spatele la public și dădeam din cur ca să nu se prindă că ceva nu e ok dar, de fapt, strângeam din dinți să nu dau afară pe scenă. În cele din urmă am borât pe stradă și pe mine în drum spre cazare. Imaginează-ți-o pe doamna de la recepție ce față a băgat când i-am cerut cheia de la cameră! (râde)
Ce ai visat că o să ți se întâmple ca artist vs. Ce ți se întâmplă de fapt:
Am visat că voi fi faimos pe Facebook (râde), nici nu glumesc! Îi vedeam pe colegii mei de breaslă că adună like-uri și share-uri și îmi doream și eu maxim asta în sinele meu. Știu că sună superficial, pentru că așa și e, dar nefiind niciodată genul de persoană care să fie „în lumina reflectoarelor” îmi doream să simt acel sentiment. Și apoi s-a și întâmplat și am urât sentimentul. M-am simțit mai singur ca niciodată. Pe lângă că totul se întâmpla online, eram și înconjurat de străini și mă simțeam super ciudat. Apoi mi-am dat seama că e bullshit tot, mi-am șters întreaga listă de prieteni, am dat unlike la tot ce urmăream și am luat-o de la 0. Știu că e superficial și sună pueril într-un fel, dar sentimentul ăla urât a fost acolo și nu l-am putut ignora.
Rockstar la ei vs. Rockstar mioritic:
Un mit și la ei și la noi dacă mă întrebi pe mine. Nu zic că nu există și aspectul de sex, droguri și rock n roll și nu zic că nu e distractiv să o arzi așa o perioadă, măcar de experiență, dar nu e ceva sustenabil. Și cred că adevăratele rockstar-uri știu asta. Eu văd un rockstar ca pe o persoană super carismatică și care, eventual, a tras și lozul câștigător la loteria genelor bune.
Acum tot ce vreau după un concert e să fac un duș și să stau în liniște cu o masă caldă și o bere rece la povești cu prietenii. Boring!? Mă doare-n pulă. Prefer să stau ca moșneagul și să îmi dreg spatele cu o baie caldă decât să stau într-un cerc cu încă 7 dubioși minori, la un pai, după ceva ghenă de gunoi.
Crezi ca a lua exemplu de afară este o noțiune care funcționează potrivit la noi? Luam noi ce ne trebuie, ce e bun? Cum ar trebui să meargă treaba asta?
Da, sunt total de acord cu a lua exemple de afară și de a le adapta pentru nevoile noastre. Beg, steal, and borrow all the way! Și cred că și funcționează într-o anumită măsură. Mă rog, nu „hai să cântăm stilul X că e pe val afară și o să fie pe val și la noi”, așa nu. Dar chiar și în cazul ăsta, dacă adaptezi stilul la un sound local, original, atunci susțin mișcarea!
Dar ce cred că ne-ar trebui maxim să furăm de afară e etica de muncă. Știu că sun a boșorog înțepat dar promit că etica de muncă e cel mai important lucru pentru că atrage la rândul ei oameni care sunt pe același film. Your vibe attracts your tribe. Revin la exemplul cu Aaron Turner și Ian MacKaye.
Ce înseamnă să fii autentic într-o formă de exprimare artistică ce s-a tot reinventat de-a lungul istoriei?
Ce înseamnă să te autointitulezi trupă de grunge în România în anul 2020. (râde) Să fii sincer în exprimarea artistică cred că aduce, la rândul ei, autenticitatea. Adică noi cântăm grunge, cică. Ei, cum ar fi să cântăm despre sinucidere și droguri și orgii anale după concerte dacă fix nu am experimentat asta și doar pentru că despre asta cântă X trupă de grunge?
Și știi ce-i amuzant? Că se simte de la o poștă când minți în artă, când tot ce faci e să emulezi un sound sau când versurile spun doar ceva ce ți-ar plăcea să fii.
Fii sincer, atâta pot să zic. Ia sămânța din forma de exprimare artistică ce te reprezintă și gravitează în jurul ei și crează ceva care să te facă pe tine fericit și împăcat. Nu fi post-grunge-ul plângăcios și alcoolic de fațadă la grunge-ul ăla dureros.
Pregătiți ceva în perioada asta? Cu ce aplomb vă mai aruncați în gândul ăsta de-a produce noi materiale?
Da, pregătim ceva mare, mare de tot! Suntem în plină campanie de lansare a noului nostru album, „AER”. Albumul va fi lansat prin campania de strângere de fonduri care, la ora actuală, e live și poate fi vizitată AICI.
Am pregătit fanilor albumul atât în format digital cât și în două formate fizice, pe CD și pe vinil. Suntem conștienți că muzica nu se mai ascultă pe aceste formate doar de către pasionați și chiar din acest motiv am băgat foarte multă energie în a le face să arate cât mai bine și să vină cu cât mai multe chestii extra, când le ți în mână să simți că deții un obiect de calitate și nu doar un CD sau un vinil.
CD-urile sunt în format digipack și vor veni cu câte un booklet de 28 de pagini cu versurile albumului și cu fotografii nelansate până acum de la crearea coperții de album. În plus, fiecare susținător al campaniei își va avea numele adăugat în booklet indiferent de suma pe care a donat-o proiectului.
De asemenea, vinilurile vor fi clasicele 12” dar de 180 de grame, the real deal! Coperta pentru viniluri nu e cea simplă ci una cu cotor din material gros. În interior, pe lângă vinil, se va regăsi și un insert cu versurile albumului, plus aceeași poveste cu numele susținătorilor campaniei.
De fotografie și de coperta s-a ocupat al nostru Vladimir Gheorghiu și de direcția artistică s-a ocupat Dragoș Ciobanu de la Design by Dragosh, un super dude.
Pe lângă muzică, am pregătit și trei modele noi de tricouri. Pentru tricouri am colaborat cu trei artiști grafici autohtoni de renume, Mihai Mănescu de la Obsidian Nibs, Mara Conopan de la CREEPS.ro și Diana Cumpăratu de la Dawn DDs Art. Toate design-urile vor fi imprimate pe tricouri Gildan Heavy Coton de calitate superioară.
Campania de strângere de fonduri va fi live toată luna Octombrie unde fanii ne vor putea susține cu donații sau prin pre-comandarea obiectelor menționate mai sus.
Deci cam da, ne-am aruncat cu mult aplomb către a scoate ceva nou în perioada asta! (râde)
Dacă cineva ți-ar lua muzica din suflet, ce ai așeza în locul ei?
M-aș îndrăgosti, m-aș căsători, aș face un copil. Nici nu îmi pot imagina cum e să ai un copil dar cred, așa ignorant cum sunt, că să ai un copil e ca și cum ai avea muzica în suflet. Vezi, nu sunt chiar așa de punkist, mai visez și eu!
Pe RIOT MONK îi puteți urmări pe: Facebook | Instagram | Bandcamp
Foto: (c) VLADIMIR Gheorghiu
Nicolae Baldovin