Alina Damșa este o genul acela de artist ce se mișcă în zone care, nu doar că sunt dificil de accesat prin înțelegerea cotidiană, însă implică foarte mult lumea visului și un soi de înțepare a barierelor. Alina este fashion designer, model, locuiește în Cluj-Napoca. Lucrarea sa de licență a fost motivul apariției în HARPERS BAZAAR.
Salut! Dacă Frumosul ar deprinde de caracteristicile, fizice și comportamentale, ale omului actual, dacă ar prinde viață practic, cum ar arăta și cu ce s-ar ocupa?
Salutări pline de magie!
Într-o lume însetată de extraordinar și performanțe, Frumosul e un amestec în proporții potrivite de infinit și finit, un liant între real și ireal. Frumosul prinde viață în fiecare dintre noi, frumosul e unic, incontestabil. Odată ce acesta este însuflețit se face remarcat prin beatitudinea pe care o emană. Iar acest frumos în zilele de azi mi-l imaginez ca pe un om care deține o frumusețe interioară, care are ochii largi deschiși spre univers. Ca și ocupație își îndreaptă atenția spre domeniul vast al artei, ar cugeta spre redefinirea frumosului, la fel ca în cultura Japoneză, unde conceptul ,,wabi-sabi’’ ne atrage atenția asupra unui mod de a vedea frumosul în spatele lucrurilor urate, de acceptare, de iubire. În cele din urmă frumosul dăinuie în fiecare din noi.
Ești model, ești muză, ești creatoare și ești o prezență cât se poate de fascinantă. Ce ar trebui să înțeleagă oamenii despre tine și nu au reușit s-o facă până acum?
Aș spune că sunt un omuleț care încearcă să își depășească limitele zilnic, pas cu pas prin lucruri mărunte, care îmi conferă mie satisfacție și împlinire sufletească. Lumea ar trebui să vadă dincolo de zidurile clădite de societate, să vadă un om care încearcă să se descopere și redescopere în fiecare zi, un om care nu ezită să se exprime liber.
Știm că există mulți oameni talentați care nu își ating de fiecare dată scopul ultim, ca să zic așa. În lupta asta pentru succes, ca realizare profesională, unde crezi că se împotmolesc mulți artiști? Sau ce anume crează piedici?
Da, într-adevăr, lumea e plină de oameni extrem de talentați cu o viziune artistică impresionantă, pregătiți să surprindă prin fiecare mișcare de a inova arta.
Mulți artiști se bat de anumite criterii impuse de societate, de cele mai multe ori imaginarul lor artistic este îngrădit. Ca un novice, consideri că tot ceea ce creezi prinde la public sau că toată lumea îți înțelege arta. Ei bine, aici apar unele piedici, în ceea ce privește percepția celor din afara sferei artistice, care constrâng creativitatea artistului, unii se ridică și demonstrează ce au dobândit, alții stagnează și se îndepărtează de acest domeniu. Depinde de fiecare cât e dispus să lupte pentru el și visele sale, depinde de cine ești remarcat și apreciat. Depinde de ceea ce îți dorești tu ca artist.
Oamenii, în general, au păreri sau au o grabă deosebită în a-și forma unele. Ei bine, pe tine ca și creatoare, o persoană care are un atașament față de creațiile ei, te afectează în vreun fel impresiile astea din afară? Cum crezi că ar trebui să se raporteze la ele, în general, un artist?
Inevitabil facem parte dintr-o societate care deține o diversitate de tipologii de oameni cu anumite păreri. Ca și iubitor de artă/creator e normal să fii atașat de ceea ce realizezi, tu cu arta ta, formând un tot unitar care îți întregește universul. Impresiile din afară trebuie să fie extrem de bine certificate pentru a te lăsa afectat, e normal ca oamenii să își dea cu părerea, asta însuflețește ceea ce ai creat, unele pot fi constructive, altele mai puțin, depinde de tine ca artist cum le percepi. Este ideal să înțelegem faptul că fiecare om are dreptul la o opinie, fiecare percepe diferit, cel mai important e să te focusezi pe ceea te face pe tine fericit.
Ca în orice formă de exprimare artistică există produsele pentru mase și există nișele, locurile mai greu accesibile. Ce faci tu se poate încadra la artele de nișă? Există piață în România pentru astfel de încercări, hai să le zicem așa, deloc în concordanță cu normele sociale?
Ceea ce creez poate fi încadrat la o formă de exprimare artistică provenită din propriul univers miniatural, care odată ce prinde viață, transpus din schiță în realitate, depășește normele impuse de societate. Există oameni care își doresc ceva unicat, care privesc hainele nu ca pe niște simple piese vestimentare, ci le percep ca adevărate obiecte de artă care rezistă cu timp și fără timp.
În România într-adevăr nu există o piață predestinată pentru astfel de încercări, oamenii în general cumpără piesele vestimentare create în serie, ce le conferă multă lejeritate și sunt la un preț accesibil. Dacă ne îndreptăm atenția spre artele teatrale, acolo pot spune ca predomină creativitatea, iar odată ce rezonezi cu regizorul și scenograful, imaginarul artistic abundă de beatitudine.
Cum îți imaginezi evenimentul perfect, ca decor, ca locație, ca public, ca orice, în care să îți prezinți creațiile?
Evenimentul perfect, l-aș denumi Alert111, mi-l imaginez într-un spațiu desprins din lucrările lui James Turrell, unde totul este incert, siluetele sunt disproporționate datorită jocului de lumină/umbră, plin gol. Cu cât siluetele pătrund mai mult în acel tunel cu atât ele devin mai mici ca proporție, fiind o alternare între esență și aparență, detaliile hainelor fiind în concordanță cu spațiul artistic. Invitații privesc totul printr-o pereche de ochelari care le schimbă percepția, putând să vadă un spectru color perceput doar de ei. Astfel prezentarea ar fi una interactivă și unică pentru fiecare în parte, ar vedea hainele prin propriul filtru vizual.
Ai avut o serie de colaborări cu tot soiul de artiști, designeri, fotografi etc. Care dintre aceste experiențe consideri că te-au împlinit cumva? Ai în plan și alte colaborări?
Am avut șansa să cunosc oameni extrem de talentați, cu diferite viziuni, care simt și percep diferit, dar care mi-au întregit universul și au avut un mare impact asupra universului meu artistic. Ultimul proiect cu teatrul m-a împlinit cel mai mult, acolo am simțit că fiecare om dă frâu liber imaginației și se transpune atât de ușor în firul povestirii. De la regizor, la scenograf, coregraf, actori, toți au format un adevărat liant între real și fantastic, fiecare renăscând și creând.
Sunt mulțumită de tot ce vine spre mine și aștept tot timpul noi colaborări care să mă pună într-o mișcarea creativă.
Mă gândesc că există o serie de creatori de modă care te inspiră, însă, ai găsit, la un moment dat, inspirație și în alte domenii artistice? Te-a ajutat, să zicem, un film sau o carte să dai mai ușor formă, sens, unor idei?
Fiecare artist își ia sursa de inspirație din diverse spații, asta e frumos, diversitatea care ne înconjoară. Noi ca artiști trebuie doar să fim pregătiți să asimilăm tot ce vine spre noi. Cu siguranță, cărțile, filmele, oamenii, arhitectura sunt adevărate opere de artă expuse câmpului vizual. Colecția mea de licență a fost inspirată din romanul Orlando, scris de Virginia Woolf, unde dualitatea și dorința de regăsire a sinelui m-au inspirat.
Hai să revenim, cumva, la situația și vremurile actuale. Dacă ar apărea, să zicem, un virus care să ne facă să spunem adevărul, crezi că s-ar mai plânge cineva de carantină? Cum crezi că ar reacționa oamenii în cazul de față?
Sincer nu l-aș mai putea percepe ca pe un virus, l-aș percepe ca pe o calitate adusă omenirii, să spui adevărul e un act de curaj în zilele noastre. Oamenii probabil ar fi, în primul rând, sceptici la ce se îndreaptă spre ei, ar întâmpina diferite dificultăți, și-ar controla mai greu emoțiile, s-ar ancora în trecut, iar unii dintre ei ar fi pregătiți să își depășească limitele și să devină din ce în ce mai autentici.
Dacă ai avea puterea să te întorci în timp și să schimbi un lucru, doar unu, eveniment istoric sau personal, indiferent de ce fel, care ar fi acela?
Dacă aș avea puterea să mă întorc în timp, nu aș face-o cu scopul de a schimba ceva, aș face-o doar pentru a retrăi unele momente. Sunt de părere că orice schimbare sau orice eveniment petrecut, are rolul său în viețile noastre, de a ne amplifica trăirile sufletești, de a ne face să percepem diferit, de a ne face să evoluăm. Astfel eu mi-aș dori să îmi retrăiesc copilăria unde fericirea și iubirea nu aveau limite și nici bariere, unde viața percepută prin ochii copiilor, fiind cel mai sublim mod de a te umaniza.
Foto copertă: Iasmina Ioana
Îi puteți urmări activitatea pe: Facebook | Instagram
Nicolae Baldovin