Arc Gotic s-a înființat în Timișoara, România, în 1992, din interesul comun al membrilor față de curentul post-punk. Cu un prim material lansat în 1994, ‘Catehism’, şi inspirat de versurile lui George Bacovia, Arc Gotic este genul de proiect cu o încărcătură artistică aparte. Apăsare, disperare poate, forme de trăiri puternice converg în tot soiul de încercări şi sonorităţi originale pe atunci, cam la fel ca şi acum.
Aceștia vor concerta alături de Pink Turns Blue pe 11 Martie la Cluj, în /Form Space, respectiv pe 12 Martie la București, în Control Club. De menționat că acest eveniment este realizat de Waves With No Ends cu ocazia a celor 5 ani ce urmează să-i împlinească.
Salutare! Arc Gotic este un proiect cu oarece vechime în scena rock de la noi. Poate faptul că ați optat pentru o nișă, nici atunci foarte vizibilă, nici acum, credeți ca v-a oprit cumva din ascensiune?
Trupa s-a înființat în ‘92, iar numitorul comun al membrilor era afinitatea pentru noutatea sound-ului darkwave, post-punk ca o reacție la ceea ce se cânta atunci pe scena rock de la noi. Nu ne-am propus să optăm pentru o nișă; pur și simplu asta era muzica pe care o ascultam și o trăiam atunci și în care am vrut să ne exprimăm muzical. Cu siguranță lipsa unor posturi de radio care să promoveze aceste curente, lipsa unor reviste de gen și în general lipsa de promovare a acestor modalități de expresie a contribuit semnificativ la opacitatea publicului de pe la noi cu privire la toate aceste curente.
Are vreo importanță ideea asta de succes într-un univers, mă refer ca gen muzical abordat, post-punk/cold wave, care până la urmă nu are nici formă și nici un sens bine stabilit?
Nu prea are importanță în acest caz. Sunt foarte multe trupe obscure dar foarte interesante în același timp. Succesul și-ar avea un sens numai în măsura în care acesta ne-ar ajuta să ne susținem activitatea fără să fim nevoiți să muncim în alte arii de activitate.
Cât era de dificil, la începutul anilor 90 să vii cu un concept absolut nou? S-a schimbat ceva considerabil de atunci, ținând cont că genul a rămas cam la fel de necunoscut?
Începutul anilor ‘90 a fost caracterizat de o energie și un entuziasm specific – putem spune că a fost o perioadă foarte interesantă. Oamenii erau foarte deschiși la nou și bucuroși că se pot exprima liber. Cred că atunci a fost apogeul scenei – cel puțin în Timișoara. Faptul că nu aveam instrumente bune, efecte, amplificatoare nu era o problemă atunci – făceam improvizații, cântam cu efecte confecționate artizanal de diverși prieteni. Primul concert l-am dat în 1993 în clubul Htonian, primul club de gen deschis de niște prieteni. Odată cu apariția internetului, a devenit posibil pentru persoane din alte țări să ia contact cu muzica noastră.
Unde ar trebui să se lucreze mai mult ca lucrurile sa între cumva pe un făgaș normal, iar artele, muzicile, mai puțin accesibile să capete amploare?
Probabil ar ajuta dacă ar exista sprijin pentru arta independentă sau dacă ar exista centre culturale independente care se auto finanțează din proiecții de filme, concerte, piese de teatru, etc astfel încât să se poată forma o comunitate. De asemenea apariția unor radiouri independente necomerciale ar fi de bun augur.
Primul material semnat Arc Gotic, “Catehism”, apărut în 1994 a fost creat pe baza unor versuri de George Bacovia. Dacă ar fi să faceți și acum la fel, ce poet contemporan ați alege?
Versurile de pe ‘Catehism’ sunt în română și au o notă mai degrabă dadaistă, folosind colaje și simboluri având și o atmosferă bacoviană. Albumele ce au urmat au versurile în engleză odată cu trecerea lui Ciprian la voce. Am putea zice că ideea simbolurilor e prezența în continuare, versurile sunt de factură suprarealistă uneori, romantică sau onirică.
Dacă s-ar scrie o carte despre istoria muzicilor de nișă, de ce credeți că Arc Gotic ar avea un loc bine stabilit?
Nu știm dacă ar trebui să avem un loc anume într-o istorie universală a muzicilor de nișă, dar într-una la nivel național ne-am putea regăsi pentru că suntem un band longeviv, activând într-o formulă stabilă care a suferit foarte puține schimbări și având un sound specific, am spune noi.
Ce ați schimba în plan artistic și nu numai, ca destinul proiectului Arc Gotic să fie cumva altul? Să fie vorba de țara în care acesta s-a nimerit să se nască?
Am fost tot timpul conștienți de conjunctura în care ne aflăm- asta nu a fost o piedică pentru a continua să cântam ceea ce ne place. Din punct de vedere artistic nu am schimba nimic pentru că de la început nu am fost dornici de compromisuri. Dacă am fi făcut-o poate că astăzi nu mai existam demult.
Vă mai influențează ceva ce apare nou pe zona asta post-punk, cold wave? Ce artiști v-au influențat la început, având în vedere cât de greu se făcea rost de muzica pe vremea aceea?
Nu știm cât ne mai influențează, dar ascultăm și chestii noi. La început era dificil să faci rost de muzică de gen. Cu toate acestea, cel puțin în Timișoara era un grup de tineri care la sfârșitul anilor 80 și începutul anilor 90 , reușea să-și procure muzica, fie prin înregistrarea unor emisiuni muzicale de la posturile de radio din fosta Iugoslavie, fie procurând casete din Occident de la prieteni plecați din țara, fie consultând reviste de specialitate aduse tot de pe afară.
Ce ascultam pe atunci? Joy Division, albumele de început The Cure, Bauhaus, Dead Can Dance, Swans dar și trupe mai puțin cunoscute.
Dacă ar exista un duh din asta care să vă îndeplinească o dorință, numai una, și aia legată strict de cariera muzicală, cum ar suna ea?
Hmm…Probabil am cere mai mult timp pentru a ne putea ocupa exclusiv de muzică.
A fi artist în România este o chestiune cât se poate de nepotrivită și aproape tabu. Chiar artiștii se feresc să vorbească despre ‘apucăturile’ lor cu toată lumea. Ei bine, să fii artist este o chestiune chiar atât de pedantă?
Nu știm dacă este nepotrivită postura de artist în România de azi, dar știm că este o postură don-quijotescă, motiv pentru care artiștii trebuie apreciați și promovați. Întreaga societate ar trebui să fie mult mai apropiată și dornică de cultură, de artă, de modalități de expresie noi.
O să deschideți pentru Pink Turns Blue, atât în Cluj, cât și în București. Vă încearcă vreun sentiment anume? Aveți ceva, mai mult sau mai puțin special, pregătit?
Cred că va fi interesant să auzim live melodii de-ale lor pe care le ascultam cu aproape 30 de ani în urmă pe diverse casete cu compilații. Pentru acest concert avem două piese noi care nu au mai fost cântate live și de asemenea am conceput proiecții video special pentru acest concert .
Ultimul material semnat Arc Gotic a apărut în 2008, “Pavilion Marilla”. A trecut vreme bună de atunci. Există vreun plan, vreun gând, în vederea unei noi apariții discografice?
Într-adevăr s-au adunat multe piese neînregistrate de atunci. Unele dintre ele își vor găsi loc pe un nou album. Suntem în faza finală cu înregistrările.
Îi puteți urmări pe Arc Gotic pe: Facebook | Website
Poză de copertă: Mihai Surdea
Nicolae Baldovin