Salut, Jean! Ai un look aparte în peisajul industriei muzicale de ‘suprafață’ de pe la noi. Ești un soi de rockstar printre niște figuri de plastic trase la indigo. A fi natural și sincer, poate fi o chestiune păguboasă în drumul spre succes?
Salutare și mulțumesc pentru cuvintele frumoase. A fi natural și sincer consider că este cea mai bună decizie pe care o poate lua un om în viața lui, pentru că asta se poate întâmpla doar în momentul în care un individ își dă seama despre cine este și începe în momentul în care devine sincer cu el însuși. A fi tras la indigo este iarăși o decizie personală a celor care aleg să facă asta, este alegerea safe și confortabilă, care probabil provine din frica de a nu fi singuri, sau de a nu aparține, sau poate doar din lenea de a se studia pe ei înșiși, sau poate din frica pe care o simt în momentul în care se uită în interior și nu găsesc nimic acolo. Asta cu sinceritatea poate fi păguboasă pe parcurs pentru că nu toată lumea este deschisă să audă adevarul, dar mai ales să îl înțeleagă, drept urmare pe parcurs vor exista întotdeauna oameni care îți vor pune bețe în roate, deci grijă mare cu cine ne înconjurăm. În rest, multă sănătate tuturor le doresc.
Succesul este o formă de împlinire, materială de mult ori. Atunci când pasiunea începe să fie gândită ca job, nu se pierde oare din calitate? Existențial vorbind, e mai convenabil să trăiești prin muzică sau din muzică? Exista vreo metodă de a fenta cumva nuanța asta?
Sunt de părere că a trăi în sine este deja greu, a înțelege ce înseamnă să trăiești este un achievement în viața noastră și suntem responsabil să o facem cum putem noi mai bine. Eu nu trăiesc prin muzică ci, mai degrabă, prin felul cum mă face să mă simt întregul proces creativ. Este adevărat că satisfacția este cu atât mai mare când vezi că poți avea câștiguri materiale de pe urma pasiunii tale. Câștigurile materiale sunt doar o consecință a câștigurilor interioare, a descoperirilor individuale, intenția trebuie sa fie veritabilă în tine. Un artist trebuie să rămână sincer cu arta lui, să se hrănească cu ea, nu cu banii pe care îi face. Cât despre succes, o să las asta în seama muncii mele în speranța că va vorbi de la sine cândva. Consider că succesul este doar o sumă a tuturor eforturilor pe care le depune fiecare către un anumit scop și este de natură personală, este doar o stare și este nemăsurabilă.
În felul în care arată, cu vibe-ul ei super sexy, ce artă ar fi muzica ta dacă nu ar fi muzică? Nu știu, o pictură, o poezie… ar fi la fel, ai lucra-o tot tu? Pe cine vezi să-ţi ducă firul ăsta mai departe, în alte arte?
Îmi place să cred că nu sunt singur în această lume și mă bucură foarte mult momentele în care artele se întâlnesc, artiștii se sprijină unii pe alții și consider că așa ar trebui să fie normalitatea. Nu cred că mă poate reprezenta altcineva printr-o altă artă. Zic asta mai mult pentru că nici eu nu cred că mă înțeleg 100%, însă sunt sigur că m-aș bucura foarte mult să pot întâlni artiști care apreciază ceea ce fac și să ne găsim puncte comune și să colaborăm. Trebuie să spun că am totuși o atracție către cinematografie și teatru. Îmi plac actorii and i love their craft.
Te-aș întreba ce te inspiră însă istoria ne-a tot arătat că artistul se inspiră din ceea ce îl înconjoară, deci e ok, știm deja. Ei bine, ce te dez-inspiră, ce te face să intri în impasuri de inspirație?
Eu. Eu ma dez-inspir, prin gândirea critică, prin faptul că sunt rău cu mine și că vreau mai mult de la mine, mai ales când știu că pot mai mult. Se întâmplă rar, însă și atunci când se întâmplă mă transform în alt om pe care nu îl cunosc și pe care, de cele mai multe ori, nu îl suport. În rest inspirația îmi vine din absolut orice, oricând și cu oricine, din tot felul de experiențe proprii sau ale altor oameni, din certuri, din drame, din bârfe și eșecuri , din dragoste sau frică, pumni în gura sau limbi, tot aia.
Muzica este locul pe care îl vizitez frecvent, când sunt bine și când sunt rău, este oglinda mea. Aşa cum cred că artiștii ar trebui să fie oglinda societății și este meseria noastră să reflectăm lucrurile care ne înconjoară
Cum ar arăta copilul tău dacă ar fi fix chipul și asemănarea muzicii tale? Ar fi un copil problemă? Un adolescent super cool și sexy?
Copilul din mine este exemplul perfect de copil problemă: ultima bancă la scoală, ultimul din clasă, pierdut timpul pe străzi, notă scăzută la purtare etc etc. Însă eu cred că l-aș numi mai degrabă un copil entuziast și curios, empatic, puternic și gata să se dea cu capul de pereți singur ca să învețe, it’s the only way for him. Cred că ar călători mult și ar căuta întotdeauna să înțeleagă flacăra ce arde în el. Şi probabil ar fi și un adolescent cool, ar avea prieteni marfă și diferiți, atât. Sexy is too overrated.
Dacă te-ai afla pe marginea prăpastiei, iar ca soluție de salvare, undeva în vârful prăpastiei, ar fi Muzica și un străin oarecare, la cine ai striga să te salveze?
Sunt un om destul de practic. As lua mâna străinului fără să stau pe gânduri. Nu găsesc în muzică salvarea mea. Muzica este locul pe care îl vizitez frecvent, când sunt bine și când sunt rău, este oglinda mea. Aşa cum cred că artiștii ar trebui să fie oglinda societății și este meseria noastră să reflectăm lucrurile care ne înconjoară. De cele mai multe ori iți poți da seama despre un popor judecându-l după artiștii lui și bagajul lui cultural. Şi, da, am zis că este o meserie, ca toate celelalte, sunt foarte mulți artiști talentați, artiști blocați în corporații, genii, care rămân în obscuritate și nu își duc talentul la adevăratul lui potențial. De ce? Pentru că nu înțeleg să nu mai privească prin prisma propriului ego. Nu acceptă că meseria de artist este să îi inspire pe alții, să le arate adevăruri celorlalți și să contribuie la bagajul cultural al societății din care fac parte. Artiștii nu trăiesc pentru ei de fapt, este o binecuvântare și un blestem și aici îi invit pe toți cei care nu sunt de acord cu mine să ne certam. Cearta e bună, fie că vă place sau nu.
În bagajele primului om care ajunge pe Marte, crezi că o să se afle și vreun cd, vinil ceva? Care ar fi cea mai potrivită audiție într-un peisaj de genul ăsta?
‘The Great Gig in the Sky‘ în varianta cu Sam Brown la voce.
‘The Flower Duet (Lakmé)’, Léo Delibes.
Şi dacă tot am depășit sfera terestră, ei bine, crezi că extratereștri îi trag și ei pe muzici? Care ar fi cea mai ascultată piesa de-a ta de către populațiile altor planete?
Nu aș alege încă niciuna, nu am ajuns acolo, însă sper să fie rockish și sexy să se îndrăgostească de oameni și să facă dragoste intergalactică cu ei în vid.
Dacă ar fi avut voce și o ardea pe muzică în loc să o ardă pe muză, ha!, crezi că ar fi prins piesele lu’ Eminescu? Pe ce gen crezi că ar fi dat-o omu’?
Am putea să îl numim un hipster al vremurilor lui și sunt singur că ar fi reușit să atingă foarte multe genuri, a fost versatil și inovator. Ar fi început din underground cu minimal și ar fi ajuns să facă un feat. cu Daft Punk la un moment dat. Apoi ar fi colaborat cu Moderat și ar fi cântat pe scena cu Bean, urmând ca în weekend să cânte cu orchestră și dirijor. Hipster.
Cum o ard pe chestii grele, ei bine, tre’ cumva să te întreb. Te-ai vedea într-o trupă d-asta de rock nervos? Chiar, te-ai gândit vreodată la un feat. cu trupe, proiecte din zona asta mai nevăzută a muzicii? Eu aş avea câteva în minte ce ar putea duce la potriveli The Different Class, The Sonic Taste…
Nu știu dacă m-aș băga în chestii mai grele și nervoase. Rockul nervos îmi place doar să îl ascult. Eu încerc să spăl imaginea rockului în România și să demonstrez ca rockul nu este doar pentru pletoși care poartă veste de piele și beau bere la PET. Nu că asta ar fi ceva rău, am făcut și eu asta și aș face-o cu plăcere în continuare, însă rockul în țara noastră a fost reprimat de regim, cenzurat și a rămas cu niște sechele triste și dark. Lumea îl arată cu degetul.
Cât despre colaborări, desigur, oricând și cu oricine este deschis. Știu bine de ce sunt capabil și am o voce cu care pot demonstra asta. Mă lasă rece când oamenii din breaslă mă privesc dubios pentru că am ales să fac mainstream, parcă le este rușine cu mine, le pare rău pentru mine, însă tot ce pot să le doresc este să urce pe aceeași scenă cu mine, înainte sau după show-ul meu, irelevant. Mereu este loc să mai învățăm câte ceva.
Cu ce femei ar ieși muzica ta dacă ar prinde formă umană?
Femei inteligente emoțional, sigure pe ele, preferabil blonde și cu țâțe mici. Fără leşinuri de la păreri prea bune despre ele căci suntem doar oameni, trebuie să fim sinceri cu noi și să ne respectam reciproc. La toți ni greu și la toți ne place pielea.
Ce ar mai trebui să știm despre tine și nu apare scris nicăieri?
Habar nu am. Come meet me in person, vă invit la un concert de-al nostru, bem o bere împreună, vorbim pe îndelete și facem lucruri mici și simple.
Ar fi câteva dubioşenii ce nu sunt scrise nicăieri, însă le păstrez pentru data viitoare.
Apropo, ăsta a fost unu dintre cele mai tari interviuri cu întrebări super marfă, vă pup și vă mulțumesc, ne vedem pe scene.
Mulțumim și noi Jean, răspunsurile au fost mai mult decât în măsura întrebărilor. Cheers mate!
Photo cover: (c) Blejan Daniel Emanuel
Nicolae Baldovin