King Solomon este un proiect super nou, într-o lume ce abundă de proiecte cu identități noi. După post-rock, Stoner-ul începe să prindă și pe la noi. Ei bine, de unde tot apare ambiția asta de a pune în scena muzici de nișă într-o industrie, ca să-i zic așa, ce nu este deloc sustenabilă?
Considerăm că scena muzicii este un flux constant de trupe noi, e ca în natura, unele organisme mor, altele se nasc. Noi suntem niște muzicieni din sfere diferite de influență oarecum, și cunoaștem neajunsurile industriei destul de bine pe propria piele, dar care au considerat produsul chimiei dintre noi ca oameni, ceva ce ar putea produce ceva interesant, și mai ales distractiv.
Deși muzica actuală este o reproducere după o reproducere după o reproducere, nu în sensul de copie, ci de continuă inspirație mai ales, cum ar trebui să sune o piesă clasică de stoner? Nu de alta, dar simt ca exista oameni care nu știu la ce alte alea ne referim pe aici.
Nu știu dacă există o rețetă clasică pentru o piesă stoner, fiindcă stonerul este, de fapt, în funcție de trupa ,,metisat” cu diferite alte genuri, influențe. Noi am abordat o direcție de jam, în care am cântat în jurul unui riff tot ce am considerat pe moment. Poate dacă ar fi să dăm niște referințe de ,,stoner clasic” ar trebui să menționăm Kyuss, Unida, Fu manchu, dar rădăcinile se duc mult mai adânc, chiar și până în anii ’70 cu trupe ca Hawkwind, Weed,Leafhound, Cactus sau mai cunoscutele Black Sabbath și Jimi Hendrix Live Experience.
Se apropie prima apariție live, la eventul organizat de SoundArt. E cumva mai ușor, mai simplu de manageriat o apariție live care nu are în spate, să zicem, un album, ceva? Teoretic, mă gândesc că publicul nu are așteptări muzicale, cel puțin nu unele de genu “poate cântă și piesa aia frate”. Sau dimpotrivă, e mai dificil?!
Începând cu acest concert vom pune bazele ,,poate o cântă și pe aia”, văzând reacția publicului la muzica noastră. E chiar puțin intrigant să cânți pentru prima dată un set în fața unui public care este deschis să asculte și să își facă o părere.
Și dacă tot suntem la subiect, zic să o ardem clișeic. Pe când un album, ceva? E gândită treaba deja sau e doar ceva legat de un viitor d-ăla îndepărtat și incert?
Albumul e gata. Pe lângă concertul de debut, va fi și lansarea primului material, self titled, care conține 6 piese, pe care le-am înregistrat live. Mixul și masterul au fost făcute la ARTholic studios, și coperta este o fotografie realizată de Gonzo. Vom lansa materialul în varianta CD, virtual pe Bandcamp, urmând ca ulterior să le lansăm și pe alte platforme și să începem pregătirile pentru un turneu.
Mai este rock-ul, în general vorbesc, o muzică ce poate schimba societatea în vreun fel? Eu am impresia că a devenit un soi de job aproape corporatist sau cel mult o pasiune prăfuită și lipsită de vlagă.
Chiar dacă sunt nenumărate trupe active la momentul de față, care abordează muzica, trupa s.a.m.d. ca un job corporatist, considerăm că muzica, în continuare este o forma de artă, și pentru noi asta e cel mai important: exprimarea artistică a bucuriilor, frustrărilor, a vieții noastre, în general prin sunet.
Bun, să trecem cumva mai departe, mai personal, ca să zic așa. Ce mai e ăla un rockstar modern? Cum ar trebui să arate, să se comporte el, ca să nu o dea în snobism rău de tot? Sau, e cam târziu…?
Probabil întrebarea asta ar trebui adresată altor muzicieni. (râd) Nu prea avem idee ce e un rockstar modern. Probabil când mergi pe la Antena Stars, Bravo ai stil și alte cele poți începe să fii considerat rockstar.
Ce înseamnă să ai tupeul, că despre asta e vorba, pentru a face ce-ți place într-o țară ca România?
Înseamnă să crezi că ceea ce faci e bine, și că îți oferă suficientă motivație să faci ceea ce îți place indiferent de situația politică, economică sau ,,moda” culturală.
Cel mai bine “intră” King Solomon, când…
Îi vezi live!
Nu știu ce v-a făcut să vă apucați de cântat, mă bucur că s-a întâmplat. Sunt curios, însă, ce v-ar face să vă opriți?
Încă nu am ajuns nici unul la răspunsul ăsta, și nu e o întrebare pe care ne concentrăm, pentru că din fericire, chiar și după experiențe bune și rele, gândul ăsta nu a stat în capul vreunuia din noi mai mult de câteva momente. Probabil nucleară.
Mihnea Ferezan – chitară
Dragoș Coman – chitară bass
Malin Neamțu – tobe
Poze luate de pe pagina de Facebook a trupei
Nicolae Baldovin